ANGINA PECTORALĂ
Angina pectorală se manifestă printr-o senzaţie de durere în piept şi zonele vecine, cauzată de o lipsă de oxigen a muşchiului inimii. Pacientul tipic este bărbat, cam de 50 ani sau chiar 60. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt bărbaţi. Cam 90% din cazurile de angină sunt datorate arterosclerozei coronariene (îngroşarea pereţilor vaselor sangvine, cu îngustarea deschizăturii prin care trece sângele). Adesea cel puţin una din arterele coronare principala – în număr de trei – este blocată 80% înainte ca angina să apară, dar, în majoritatea cazurilor, mai multe artere din trei sunt blocate.
Pacienţii nu-şi descriu suferinţa ca durere, ci, mai de grabă, ca opresiune, o strânsoare, o sufocare, ca o greutate, înecare sau senzaţie de strângere sau chiar indigestie.
Durerea anginei este, în general, localizată în partea de mijloc sau în treimea superioară a sternului, însă este localizată adesea şi în partea de jos a sternului, partea stângă sau dreaptă a pieptului, sau pieptul întreg (mai frecvent partea stângă), în braţe (mai ales stângul), la gât şi falcă, sau chiar la dinţi. Durerea poate fi mai uşoară sau mai severă şi este de obicei, controlabilă prin încetinirea sau stoparea activităţii pacientului.
Efortul fizic este factorul cel mai obişnuit care declanşează angina, şi pacienţii devin conştienţi pentru prima dată că au angină când urcă un deal sau când se grăbesc. Durerea se poate produce mai ales după luarea unei mese consistente sau în anotimpul rece. Unii pacienţii au angină numai în lunile de iarnă, cu o completă uşurarea în sezonul cald. Activităţile fizice prestate după masă, în special după mesele copioase, pot produce simptomele enumerate mai sus, iar unii indivizi sedentari au angină numai după masă.
Emoţia intensă poate produce angina. Mânia, neliniştea, îngrijorarea, graba, activitatea sexuală, cuvântările publice, şofatul şi urmărirea competiţiilor sportive, toate sunt recunoscute drept factori favorizanţi ai anginei. Mulţi pacienţi anunţă angina de îndată ce s-au dus la culcare (probabil din cauza cearceafurilor reci), şi pot fi treziţi în cursul nopţii de dureri de angină, în special după anumite vise.
Activităţi ca, de pildă, pieptănatul, care cere ca pacientul să-şi ridice mâinile până la cap sau peste nivelul capului, pot produce simptomele, în timp ce alte activităţi, care cer un efort mai mare şi nu necesită ridicarea mâinilor, nu produc nici un simptom. Dimineaţa, devreme, simptomele sunt comune, pacientul nefiind în stare să se bărbierească sau să se pregătească pentru lucru fără opriri, însă mai târziu, în cursul zilei, poate efectua lucruri mai dificile fără să aibă neplăceri.
Activităţi de rutină, pe care pacientul le-a făcut ani de zile, pot să treacă fără probleme, pentru ca n cazul unor eforturi similare să se producă simptomele.
Durerea anginei ţine, de obicei, numai două sau trei minute. Dacă este indusă prin activitate fizică, se diminuează prin încetinirea sau încetarea activităţii; produsă de emoţii, ea cedează într-un timp mai lung şi poate dura între 5 şi 15 minute.
Tratament
1. Un program de exerciţii fizice crescute gradat în intensitate, trebuie încurajat. Pacienţii trebuie să înceapă să exerseze până la nivelul maxim de toleranţă, zilnic crescând gradat dificultatea exerciţiilor, pe măsura împingerii pragului de toleranţă. Când simptomele apar, încetiniţi, dar nu opriţi activitatea. Dacă durerea nu scade deloc, opriţi-vă până scade.
2. Fumatul poate produce apariţia anginei unor persoane şi trebuie evitat. Zece fumători învederaţi, cu simptomele anginei pectorale, au făcut exerciţii până când s-au manifestat primele simptome de angină. Fiecare pacient a urmat acest test de patru ori întrerupând fumatul şi din nou de patru ori, după ce l-au reluat. Toţi pacienţii au dezvoltat angina mai devreme, când au fumat înainte de exerciţii. Scurtarea în medie a perioadei de exerciţii după fumat, a fost de 24%.
3. Pacienţii trebuie să fie atenţi la îmbrăcăminte. Expunerea la frig, în special vânt rece din faţă, poate produce apariţia simptomelor.
4. Băuturile reci pot produce simptomele şi trebuie evitate.
5. Începeţi un program de slăbire dacă sunteţi supraponderal.
6. Luaţi mese uşoare, care sunt uşor de digerat. Nu mâncaţi niciodată peste necesar.
7. Eliminaţi din dietă toate grăsimile în stare liberă (uleiuri sau grăsimi adăugate mâncărurilor) şi margarina sau maioneza. Paisprezece pacienţi au primit o masă bogată în grăsimi şi şase dintre ei au suferit un total de paisprezece atacuri de angină, în timp ce se odihneau, într-o perioadă de trei până la cinci ore de la luarea mesei. S-a observat că nivelul de grăsime din sânge era maxim.
8. Folosiţi o dietă fără produse din carne (dietă vegetariană). Un grup de patru pacienţi a fost pus sub o dietă strict controlată. Primul pacient avea atacuri de angină atât de severe, încât trebuia să se oprească la fiecare 9-10 paşi. A fost pus sub dietă vegetariană în februarie, şi în august urca deja pe munte fără nici o durere provocată de angină. Al doilea pacient avea angină severă după ce se plimba circa 5 minute. Urmând dieta, starea sănătăţii sale s-a îmbunătăţit şi putea să lucreze în grădină şi să desfăşoară o activitate destul de grea fără durere, cu o ECG normală. După nouă luni de dietă, a renunţat şi nu a putut fi convins să continue. Angina s-a reîntors odată cu reintroducerea cărnii în dietă. Cel de-al treilea pacient, după trei ani de dietă vegetariană, putea urca circa 700 m pe un munte abrupt, fără să aibă dureri sau sincope ale respiraţiei. Cel de-al patrulea, după trei-patru luni de dietă vegetariană putea presta lucrări grele fără probleme.